- gãlbeázã
- s. f., g.-d. art. gãlbézei; pl. gãlbéze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
gãlbeázã
Look at other dictionaries:
gălbează — GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s.f. 1. Vierme parazit care trăieşte în căile biliare ale ovinelor şi bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boală de ficat a ovinelor şi a bovinelor, provocată de gălbează (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din… … Dicționar Român
gălbeji — GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. refl. (pop.) A deveni palid, tras la faţă. – Din gălbează (cu sensul după galben). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gălbejésc … Dicționar Român
distomatoză — DISTOMATÓZĂ, distomatoze, s.f. (med.) Boală determinată de infestarea omului cu diferiţi distomi; p. restr. gălbează (2). – Din fr. distomatose. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 DISTOMATÓZĂ s. v. fascioloză. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
fascioloză — FASCIOLÓZĂ s. (med. VET.) distomatoză, gălbează. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime fasciolóză s. f. (sil. ci o ), g. d. art. fasciolózei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FASCIOLÓZĂ s.f. Boală de natură… … Dicționar Român
gălbejos — GĂLBEJÓS, OÁSĂ, gălbejoşi, oase, adj. (Rar) Gălbejit. – Din gălbeji + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM gălbejós adj. m., pl. gălbejóşi; f. sg. gălbejoásă, pl. gălbejo … Dicționar Român
Origin of the Romanians — History of Romania This article is part of a series Prehistory … Wikipedia
κλαπάτσα — και χλαπάτσα, η κοινή ονομασία τής νόσου τών μηρυκαστικών διστομίαση. [ΕΤΥΜΟΛ. < αρωμουν. (κουτσοβλάχ.) galbeatsa ή ρουμ. gălbează] … Dictionary of Greek
buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate … Dicționar Român
cercar — CERCÁR, cercari, s.m. Larvă a gălbezii (gălbează), care trăieşte în apă şi care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cercár s. m., pl.… … Dicționar Român
coacăză — COÁCĂZĂ, coacăze, s.f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobiţe roşii, cu gust acrişor, dispuse în ciorchini; pomuşoară. – cf. alb. k o k ë z ë. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COÁCĂZĂ s. (bot.) (reg.) dârmoz, drimoc,… … Dicționar Român
